Barlogul meu

19 noiembrie 2015

Scrisoare din Dead Zone


Draga mama,
Excursia mea in Dead Zone a fost plina de surprize. Pe final, l-am intalnit pe tata. Aveai dreptate, e negricios si amicii chiar ii spun Darth Vader! Am avut o lunga imbratisare, iar sarpele nostru se baga si el in seama. Era rosu de la atata dragoste.
Pana la urma, tata nu e chiar asa nasol. Ii plac florile si ii parea rau ca a stat departe de familie. A decis sa se intoarca impreuna cu mine. Acum avem o cruce de foc, ca semn al acestei intalniri memorabile.
Auzi, pe tine chiar te excitau sabiutzele? Le gasesc infantile, desi tata are una. Eu inca prefer cartile de tarot. Au marginile mai ascutite.
Tigroaica :)




12 noiembrie 2015

Asta e prioritatea mea

ღ Ballet D'Amour ღღ Ballet D'Amour ღfb.me/francedasilvaforever
Posted by Only for You on 5 Septembrie 2015



27 octombrie 2015

Sufletul meu nu e de vânzare





Eu am aflat toate astea. Şi încă trăiesc să
îmi spun povestea. Voi?


6 iulie 2015

(În) numele trandafirului - 5


19.
Te-am găsit.
Erai acolo dintotdeauna.
Ascuns şi la vedere, ca mine.
Al meu şi al altora.
Acum sunt legată şi liberă.
Doamne, câtă dragoste e în mine!
Aproape să rupă cutia
Ca un câine ţinut în lanţ prea multă vreme.
Mi-am luat rămas bun de la trecut de multe ori
Dar niciodată de la tine.
Nimeni nu mi-a spus ce înspăimântătoare va fi dragostea.
Uneori, cred că poate distruge o lume.
Alteori, ştiu că o va salva.
De multe ori nu-mi pasă.
Ce contează lumea dacă tu eşti al meu şi eu a ta?
Dar ea va fi în siguranţă, dragule,
Atâta vreme cât tu mă săruţi blând
Şi eu îţi spun spaimele mele
Şi amândoi visăm împreună.
Zeii pot să privească la noi
De dincolo de nori şi de ceaţă
Nu au decât motive de invidie.
Eu miros a trandari şi tu a liliac.
Îmi place asta.


20.
Misterioase sunt zilele astea!
Scriem şi ştergem de pe tablă.
Mutăm piesele şi adunăm zarurile.
Prindem fire şi căutam ace ca să ne muşte tâmplele.
Pierduţi printre spirale de sârmă ghimpată
Şi regăsiţi la masa timpului.
Noapte de noapte, aprind lumânările
Noapte de noapte, pun dragoste în pietre
Mă predau buzelor tale magice
Şi-ţi las paloşul să-mi străpungă scutul.
Ce dulce înfrângere!
Sunt a ta, cu adevărat.
E timpul minunilor şi ochi negri ne privesc.

23 iunie 2015

(În) numele trandafirului - 4


17.

Obişnuieşti să-ţi lepezi hainele la fel uşor ca jurămintele, râde Regele.
De ce te-ar crede alţii? Nădăjduieşti oare că nu-i sânge pe mâinile tale?
M-ai minţit, femeie, şi-ai primit pedeapsă!
Cărţile tale s-au sfărâmat odată cu oasele timpului şi ale rătăcitorilor.
Numele tău a fost întâi scuipat, apoi uitat, supremă răzbunare.
Avalonul s-a umplut de iederă otrăvită
Şi săbiile cavalerilor au ruginit, odată cu nădejdile mele.
Puterile tale s-au pierdut printre vieţi mărunte
Iar când ai venit în faţa mea, eu nu te-am mai vrut.
Căci ce eşti acum?
Ai ales un om, păcătoaso, când mă puteai avea pe mine şi toată puterea mea.
Te puteai avea pe tine, întreagă.
Poate sunt şi eu doar o mască, răspunzi.
Dar măcar inima mea încă bate!
Am murit, şi-am ucis, am complotat şi-am alinat,
În săli măreţe şi-n chilii, pe câmp de bătălie şi în flăcările rugului.
Trecutul meu e gol azi, mi-a spus sfinxul, dar eu mi-am amintit peştera
Şi ştiu că un singur jurământ avea însemnătate.
Oare nu l-am ţinut, chiar şi când sângeram de moarte?
Ba da, spun eu!
Nu mai am pentru ce plăti.
De aceea văd masa, şi fulgerul, şi săbiile.
Aşa să fie? spune Regele.
Crezi că ne poţi aduce pacea, copilă nebună?
Pot sau nu, vom vedea.
Dar cred în mine şi, dincolo de lacrimi, pot surâde.
Marea preoteasă albă s-a întors şi-a fost sărutată de Bătrânul negru.
Unde sunteţi, suratelor?
Arcana se construieşte.


18.

Şi aşa le spune Lucifer celor care aşteaptă
Zilele ce vor veni,
Lucrurile ce vor veni:
Soarele şi Luna
Copilul şi Semnul
Semper fidelis
Et sic transit gloria mundi.
Amen.
Sfârşitul e aproape,
Sfârşitul e aici.
Îndoiala e dulce.
Iadul căzu-t-a
Şi cerurile sunt toate în apă.
Gurile Ariadnei sunt furioase şi flămânde
De dragoste şi război,
Amestecate în uşa zeilor şi-a celor mici

For ever more”. 

21 iunie 2015

(În) numele trandafirului - 3


14.

Notele se scurg lin pe lângă tine
În cea mai lungă zi a anului şi a inimii.
Durerea vine şi pleacă, valuri plămădite din secunde reci, cutremure fierbinţi de carne şi de suflet.
Oare de ce azi trecutul muşcă mai rău decât o fiară,
Amintiri abia-nţelese şi năluci mascate, răsărind hâd din labirintul vechilor vieţi?
Nu demult ai renunţat la speranţă şi dragoste
Ai murit ca să nu blestemi
Ai cerut iertare ca să nu ucizi
Nici măcar c-o vorbă ne-nţeleaptă şoptită la urechea înţeleptului
Ai îngenuncheat ca să primeşti nemeritata lovitură de bici.
Ai crezut că poţi să uiţi, că eşti liberă de lacrimi
Şi iată-te întoarsă la vechea răscruce.
Of, copilă, când ai să-nveţi să laşi inimile reci în pace?
Ce nebunie te aduce iarăşi în cercul suferinţei?

15.

Sunt ceea ce sunt, ai scris în mintea ta,
Preoteasă a dragostei şi vestitor al prăpădului.
Nu e fericire adunată pentru mine aici nici cât de-o pană,
Doar aspră datorie, peste veacuri şi sub zei uitaţi de lume.
Ai aprins lumânarea şi pe coala alb-ai înşirat cuvinte
Roşii şi albastre simboluri, ofranda ta pentru ascunşii printre umbre.
Ai închis durerea-n sufletul tău şi ai aşteptat înc-o rotire a cheilor sorţii
Înc-o cădere zornăitoare a zarurilor mereu aruncate, tocite de moarte şi de soartă
Înc-o îmbrăţişare a Soarelui, înc-o şoapt-a Lunii peste nisipurile bătrâne
Unde un nume hulit promitea să nască trandafiri fără spini,
Înc-un zvâcnet al coapselor tale însângerate sub atingerea celui nevăzut.
Şi undeva acolo, în adânc, ai auzit glasul celuilalt.
Glasul Regelui.



16.

Da, Regele e aici, slăvit fie cel c-o mie de măşti şi nume!
Odă i s-a spus de prea multe ori, şi de prea multe ori chiar tu ai plecat genunchiul.
Azi îl priveşti şi-l vezi aşa cum e
Cotropitor şi aliat
Ghid printre ceţuri şi călău al iluziilor tale
Războinic, înţelept şi bufon.
Dacă tot te-ai întors, prietene, îl întrebi,
Binevoieşte a spune de câte ori am murit?
El ridică din umeri, cu gândul haihui printre sfârşituri prea apropiate de lume.
Cine le numără? De câte ori te-ai întors
Mai bine-ai întreba, copilă.
De câte? Au fost de ajuns pentru a cârpi ţesătura?
Pentru a strânge nodul? Pentru a salva cavalerii?
O, au fost prea multe! Durerea ta a ars pădurea.
Ai plâns, şi-ai strigat după iubire şi pace, şi-ai risipit atâta pâine din tine, c-ai săturat până şi corbii.
Iar lupii ţi-au devenit prieteni şi amanţi.
Da, are dreptate Regele.
Îi simţi în noapte, căutându-te, suflete albe peste darurile rozalbe ale copacului din care-ai sărit, în fine.
Ca el, alesul meu, şopteşti tu-n gând. Ca acela care te-a învăluit cu blândeţea lui, de departe.
Lumină şi curgere, când toată lumea părea doar beznă şi piatră.
Cel pentru care până şi Regele şi-a dat binecuvântarea.
Dar oare dragostea ta nu-i măr otrăvit?


Arhivă blog

For vampire lovers